and another

after all.. n-a fost chiar o zi pierduta

moment de liniste.. exterioara

m-am asezat linistita pe banca. muzica o aud doar eu. orasul se invarte in jurul meu, oamenii isi vad de drum. timpul trece incet. asa cum rare ori se intampla. simt ca se intampla ceva. o parte din mine, de mult tacuta, ar vrea sa imi vorbeasca. oare mai stiu sa o ascult?!

• as vrea sa imi pun ordine in ganduri. in viata e mai greu. “smile like you mean it”, aud. nu! acum nu vreau. sunt indemnata la asta zilnic incat as putea spune ca am ajuns sa o fac binisor. acum nu e momentul. nu e nimeni fata de care sa-mi ascund emotiile; asa cum as fi facut fata de EI. asa sunt EI.. nepasatori. doar aparent interesati. nu vor sa vada sentimente, nu vor sa ajute, nu vor sa compatimeasca. de ce s-ar bucura pentru tine? de ce te-ar asculta? asta le-ar afecta viata doar pentru cateva momente, dupa care se reintorc la superficialitatea caracteristica lor, sau la fragmentele de ganduri prea complexe pentru a nu-i speria. azi nu mai ai timp de ganduri. le gonesti repede. faci tot ce faci din inertie. pt ca asa trebuie. pt ca asa vor EI. EI, sunt cei de care te lovesti zilnic, langa EI traiesti, si fara EI nu ai putea trai(..poate). EI sunt cauza problemelor tale, si rareori rezolvarea. EI sunt cei care te fac sa nu mai fii ceea ce ai crezut, sau macar ai sperat, ca esti. ironia face ca printre EI sa ii gasesti si pe cei ca tine. pe cei care stiu sa te asculte si carora le pasa. pe cei carora le vorbesti despre gandurile de care ti-e frica sa-ti vorbesti singur. pe cei carora le e suficienta o privire pt a sti ce e in sufletul tau.
• cand iti drece prin cap un “de ce?” sau “pt ce” il gonesti repede. prea repede macar pentru a-l putea intelege. la scoala ne-au invatat ca jumatate din raspuns se afla in intrebare. pacat ca nu au ne-au spus si care e intreabarea corecta.
• ai spune “ce pierdere de timp!”. timp din ce? te intreb. pt ce e timpul? e ceva ce se foloseste in scop material sau ceva pt suflet? si care e proportia potrivita, daca ar fi sa le imbini asa in cat sa nu-ti para rau de timpul trecut? regrete oricum o sa ai, chiar daca nu vrei sa le accepti. nici eu nu vreau. dar de prea multe ori regret ca nu am profitat mai mult de vreamea copilariei, de exemplu. sau de momentele in care mama ma punea sa-mi fac tema la franceza.

am invatat ca viata e un joc si fericirea o prada. viata face regulile, fericirea e miza.

acum vreau sa iau viata asa cum mi se da. nu vreau sa lupt cu ea. stiu ca se poate si mai rau. nu vreau sa o fac sa fie bine. am tot incercat si de prea putine ori mi-am vazut meritul. trebuie doar sa profiti de cele 3 secunde de fercire pe care se zice ca ti le ofera. trebuie sa stai la panda, ca un vinator, si sa astepti cu garda sus, si cu mare rabdare, in frig sau viscol pana simti ca ti se apropie acea prada pentru care ai suportat atatea. depinde si de tine foarte mult. de experienta si aptitudinile pe care ti le-ai dezvoltat. sa-i cauti urmele, sa-i simti mirosul, sa stii daca nu cumva exista un altul mai bun decat tine prin preajma care sa o captureze inaintea ta. desi exista destula, trebuie sa lupti pentru prada ta. asta e o prima regula a vietii.

o alta ar fi sa nu te bagi in regulile ei… si le va schimba. te va pune la incercare in fiecare clipa, pana te va aduce “close to the edge”. cand ai ajuns acolo, te va lasa sa decizi. daca nu o faci destul de rapid, daca nu reusesti sa-ti desfaci bandajul de la ochi, te lasa sa cazi. daca esti mai iute decat ea si te trezesti la timp.. stai linistit; o va lua de la capat si veti mai ajunge amandoi, acolo. de ce?! tocmai pentru ca-i place jocul. in multe partide: pierzi sau castigi; cazi sau speri; ai noroc sau trisezi; ajungi la disperare; te simt eliberat; te coplesesc emotiile; plangi; razi ca un copil; te joci.. se joaca cu tine. iar cand incepi sa-i prinzi jocul, te arunca. n-ai cum sa castigi.

nu-ti zic sa te resemnezi. nu vreau sa ma resemnez. sunt dependenta de joc. nu te intrisata cand pierzi o partida. nu te lasa coplesit de esec. invata sa trisezi. nu fata de oameni caci nu poti sti cui ii strici jocul. fata de ea. contestai regulile. cere-ti drepturi egale. cand alegi sa joci pe reguluile ei, las-o sa creada ca a castigat.

un alt lucru pe care nu l-am inteles: de ce nu ne-a lasat sa comunicam direct prin suflet. stia oare ca pornim in dezavantaj?